"Deprinderea bunei locuiri singuratice, abia ea face posibila armonia sau macar solidaritatea locuirii laolalta a oamenilor. Si, nu intimplator, oamenii care stiu sa stea singuri, cei care stiu sa-si locuiasca, in echilibru, singuratatea, sint si cei mai sociabili, cei mai echilibrati con-vietuitori... Singuratatea e pregatirea optima pentru viata in lume: nu evaziune, nu deazadaptare - cum se crede - ci propedeutica, exercitiu, askesis. Drumul spre euforia paradiziaca a comuniunii cu ceilalti nu e decit exaltare utopica, daca nu trece prin experienta, radical formativa, a 'pustiei'."
(A. Plesu - Minima moralia)
Un comentariu:
Mi-a trebuit o vara cu griji si vecini nemutati, o toamna cumplit de rece, o iarna si mai rece, un om pe care sa-l 'sacrific' in iarna rece si caruia ii duc dorul cum nu am dus nimanui pana acum (nici macar mie), o primavara care s-a lasat asteptata... ca sa invat singuratatea.
Maaaaare noroc am avut de rabdarea pe care am inceput s-o-nvat acum 10 ani!
Nu scriu mai mult, poate pentru ca e prea frumos aici... doar am trecut: pâş-pâş... si am lasat usa asa cum am gasit-o.
Numai bine!
Trimiteți un comentariu