Despre mine

Fotografia mea
Bucuresti, Romania
"Build of your imaginings a bower in the wilderness ere you build a house within the city walls." ("Duraţi-vă din visuri un refugiu undeva, în deşert, înainte de a vă înălţa o casă între zidurile cetăţii.") Kahlil Gibran

sâmbătă, februarie 12, 2005

(I) TAINICA ISPITA A UMBREI



"Tacerea e umbra unui cuvint", e de parere Blaga atunci cind, ispitit de bogatia tainica a cuvintului, renunta sa-l mai haituiasca discursiv pentru a-i epuiza intelesul si, adapostindu-se cuviincios in umbra sa, ii urmareste doar nalucirile tilcului, ecourile reverberate ca intr-un ghioc in aforisme si poeme.

De un astfel de rasfat se bucura cu predilectie si din belsug chiar umbra. Buchetul subtil al umbraticelor fantasme iscate de inchipuire imprastie in cele din urma o mireasma simbolica, nuantata, complexa, vibranta care pare a fi aceea prielnica salasluirii omului pe acest pamint. Climatul propice, atmosfera favorabila locuirii umane se dovedeste locul umbros, umbratic, umbrelnic.

Ispitit de taina umbrei, Blaga revizuieste statutul conventional-maniheist al opozitiei lumina-intuneric si inverseaza ierarhia lor traditionala. Atenueaza prestanta luminii si reabiliteaza intunericul, constata reciproca lor dependenta si coruptibilitate si le impaca intr-o virila sinteza - coincidentia oppositorum -, in unitatea fragila, delicata, evanescenta a umbrei.

Inainte de a urmari itinerarul acestei revizuiri, un succint inventar al chipurilor si aratarilor umbrei ne poate convinge de gustul poetului pentru feluritele ipostaze, semnificatii si sugestii ale umbrei.

"Sa-nsoteasca-n lumi fiinta / merge-alaturi nefiinta" - companie fatala, proiectie imateriala a unui contur intunecat in lumina, contemporana cu uimirea, umbra ramine o taina vesnic pecetluita si totusi mereu ispititor-ocrotitoare: "Umbra ce-o purtam pe drum, / ca-i din soare, ca-i din luna, / neinteleasa-i ca o runa, / scrisa-n piatra de laguna."

Ca loc umbrit, ospitalier, obscur si racoros, ea se ofera drept spatiu privilegiat al tihnei contemplativ-revelatoare, iscind tandre admonestari: "Gorunule din margine de codru, / de ce ma-nvinge / cu aripi moi atit pace / cind zac in umbra ta / si ma dezmierzi cu frunza-ti jucausa?" Este ceasul si locul unde
- din aceasta interogatie zabavnica - se poate infiripa povestea, legenda omului.

Iscodind tilcurile tot mai insinuante, mai vag sugestive ale umbrei, intrebarea si raspunsurile vor construi un tarim vrajit al ecourilor si penetrantelor, o retea invizibila a raspunderii.




Niciun comentariu: